Primul gand pe 2012, a fost un simplu multumesc, un multumesc sincer si cald pentru absolut tot ce am si ce nu am. Multumesc pentru ca inca mai am adanc in suflet crezul ca ” o sa fie bine” . Multumesc ca, privind inapoi in 2011, sunt recunoscatoare pentru fiecare gest, gand, persoana, intamplare buna sau rea care stiu ca nu intamplator m-a adus aici unde sunt acum. Aici unde, zambesc timid si nostalgic, amuzata chiar la tot ce a insemnat anul ce a trecut. Un an ce a trecut precum o furtuna de vara. Nesesizabil in mare masura. Un an extrem de obositor, zbuciumat si plin cu absolut de toate.
Multumesc pentru ca inca nu am uitat sa iubesc. Multumesc pentru toti cei ce inca imi sunt alaturi asa cum stiu ei sau pot, dar care nu m-au uitat si parasit. Poate nu sunt multi, caci judecand mai atent, au ramas infinit mai putini, insa sunt si asta este tot ce conteaza pentru mine. Le multumesc.
Multumesc ca inca mai tremur de emotie cand ii formez numarul de telefon, ca inca mai exista fluturasii din stomac, ca inca genuchii mi se inmoaie cand ii gust gurita dulce si ca inca plang de emotie cand il vad. Multumesc pentru fiecare pas din drumul asta ce inca il impartim, un drum anevoios in care pasim stangaci sau despartiti, alteori impreuna, un drum pavat cu pietre de tot felul si toate culorile in care avem parte de acceptare, iertare si dorinta.
Multumesc pentru fiecare zambet si fiecare lacrima adunate in 2011. Le-am adunat si construit un sirag pe care il port, aducandu-mi aminte toate momentele in care am stiut sau nu am stiut ce sa fac sau zic, in care am reusit sa gestionez sau din contra, in care m-am panicat sau in care am gasit solutii.
Multumesc pentru fiecare tristete, dezamagire si mai presus de toate, pentru bucuriile si implinirile sufletesti ce mi-au tinut sufletul cald si linistit in momente de zbucium. Multumesc pentr fiecare imbratisare primita ce mi-a dat curaj sa merg mai departe mult mai usor decat as fi putut eu planifica.
Multumesc pentru fiecare despartire, regasire, fiecare juramant, decizie, vis, idee ce au ramas captive in anul ce a trecut facand loc acestuia de la care nu imi doresc decat sa fie, asa cum va dori el sa fie, caci singurul lucru cu adevarat important este ca plamanii sa iti fie plini cu aer ce sa iti hranesca fiecare celula si atom.
